Ты знаешь,как хочется жить

Cred in destinul meu.

Azi am curajul sa ma gindesc la ceea ce a fost cindva, incercind sa-mi cern trecutul.......Vreau ,,dar nu pot sa cordez un nou inceput ....dar sper sa reusesc.
O sa-i dau o sansa acelui suris pe care l-am uitat cindva, stiu....acel suris nu e pe veci pierdut , intotdeauna mai e lok pentru o ultima sansa.
Si kiar daca viata nu e mereu asa cum mi-asi fi dorit sa fie, nu mi-e teama : o sa impart experiente noi, o sa cunosc oameni noi , iar de voii fi lovita  ma voi ridika  singerinda si-oi porni mai departe stilcindu-ma de multimea inqognita...

 

El ..oriunde ar merge..oriunde nu si-ar fi aplanat zborul, ii simtea prea puternic amprenta EI...PARFUMUL EI DULCE DE TRANDAFIR amintirea trupului ei subtire ce juka in jurul figurii sale zarite in umbra lunei.
Fiece obiect...fiece zi, suflare ii amintea de EA...
Parea a fi inebunit de durere caci de fiecar data ii era sortit sa-si ia ramas bun de la EA.
Fiece simt al sau era legat de al EI..Trupul Tingea De Dor..Plimba mereu mina sa greoaie pe gitul ei cald, lumina lunii reliefind trasaturile ei senine.Degetul i se plimba pe baza gitului EI urmarind liniile venelor in care ii simtea singele alunecindu-i cald spre inima. Mai pastreaza in suflet textura corpului Ei ce parea a fi moale , diafan, catifelat , de parca ar fi fost presat cu firicele aurii din raze de soare, ce se dispersau de fiecare data la atingere.
Era atit de dulce si de fina.
Era akolo cu El...sub lumina lunei !!

Oricum va merge la EA.

Seara , iscoditoare si tulburatoare seara.Peste cerul efervescent al lunei se lasase in siroaie pierdele de ploaie.
Ploua in suflet si  in interior.
Pikaturile de ploaie pareau prea tepoase pentru a admira misterul lunei ce-si reflecta razele in boabele de apa ca intr-o mie de cioburi de stikla.
Si kiar de ploaia incetase a mai bolborosi totul in jur parea iscoditor, un frig ce germea a sete si pustietate.
In okii lui negri se reflectau mii de lumini, iar miinele mari , aspre ii trasera gluga peste cap, aparindul de frig.Era inutil , o stiia: orikum va merge la Ea pentru a o vedea, si probabil , va cadea din nou racit la pat.
Pasii grabiti se pierdeau printre boltoacele de apa, iar mai apoi incepusera sa scada ritmul lor caci se impotmolise in noroi.
Parea deja a fi un obicei mai veki de a merge la EA pentru ca o facea in fiecare seara, de altfel il ajuta sa se revigureze.
Toate actiunile ce le denota latura afectiva-interioara, se petreceau noaptea, ca si cind le-ar fi fost rusine sa se exteriorizeze in lumina indiscreta solara..ca si kum noaptea le-ar servi drept ascunzatoare, partasa a unui secret..a unei iubiri partinitoare.....