Arunka ku grijile...

Ii place sa admire Amurgul, sa numere steleele sa-si scalde pletele osindite in picurii de ploaie....
Ciudata....sofistikata..necunoscuta..e Dafina..firava la prima aparitie ..puternika pentrru  cei ce incep a o cunoaste, dar totusi nu mai opune rezistenta unui zid umbros.
A pierdut conotatiia timpului, s-a pierdut printre gaurile vagi ale durerii...
A simtit experienta unei iubiri nerealizabile..a unor trairi ce i=au marcat existenta.
Isi pierde noptile in caminul de linga cantina,,,,,deasupra mesei sale..si-a inecat  funktionalitatea lampa de neon.insiruind proiecte sub lumina unei luminari pilpiinde pe podeaua lucioasa.....miroase a clementine patul pe care doarme..
Duce o viata de rahat,,se zbate....incearca sa-si aplaneze zborul...nu-i reuseste..ii sunt taiate aripile..o tin lipita de peretii goi ai culturii !
Le vede ipocrite pe toate...tipe fara simt..dominatoare..  ironice,.seci.
Iese la scara pentru asi aprinde tigara ..era lokul unde vorbea  cu el serile..unde-si destindea tainele....de 1 luna..tigara ia inlokuit prezenta visului din urma..fumul tumultum ii ineacha visele...priveste spre geam..mai trage din tub si-si cerne trecutul.....aberatii..aberatii obscure.....
Sa indepartat de toti...si-a schimbat revigiratele idei mlastinoase......e Dafina....e fata fara de zimbet...e greu..dar trece..e greu...
II vine citeodata sa arunce..cu grijile....problemele....SUS IN AER..

Nimik nu pare a fi mai hain si sictirit ca OmUl..e plin de brutalitate..devine  un profitor din tot ce i se ofera si ce nu-i apartine!

Patul nenorocit..

Trecut de 12,,,,a urccat iarasi in patul sau STILCIT ..urca pe el de parca ar sta pe un munte inlantuindu-si bratele cu funii serpuinde
Isi culka kapul pe pierna cit o felie si priveste in jos,,,,cuvintele iau fost calcate ca pe fasole,,privirea se pierde in ungherele albe,,,de care se lipeste mucegaiul.... asculta..asculta povestile celor trei,,ii par atit de ipocrite,,atit de false.
Le analizeaza ,,le primeste ignoranta, e mult mai slaba,,simte ca abia de-si mentime prezenta,,de aea si se ascunde...akolo sus
Evadeaza in trecut..SERPUINDU-I APELE-N priviri......cauta refugiu, se loveste de balustrada si-i ramine adinka cikatricie ce poarta configuratia unui oki.........."".veridik""
Okiul..semnul adink din buturuga piciorului  EI si margeaua neagra..ce-i zbikie in ritmuri violente....

Doar crezi ca iubesti..!!!!

Discursul Ratiunii....

Ce este viata? Un punkt de tangenta al existentei, sau poate

un fir de ata ce atirna intre cornurile unor lanturi al realitatii?


E banala...Pare a fi inkarcata de complicitate si zemeslita din

idei efervescente , din mii de ginduri ce nu-si au rostul acolo
 
unde cuvintele sunt lipsite de sens iar cultura se scutura de

normele unei antikitati obscure.Viziunea carturarilor nu mai

pare a fi in voga , stiinta nu se mai propaga iar omenirea

oscileaza intre acel alb ce -si dubleaza sensul definitoriu. E

albul puritatii , prospetimii si in acelasi moment desemneaza

funebrul si singuratatea imaculata in vizoriul Chinezilor.Viata

detine culmele multor transee, a subnivelului constientului si

totusi isi reincarneaza in constiinta sa capacitatea omului de a

 simti, de a-si destinde universul emotiv si in acelasi timp de

a cadea in propriile viziuni nedefinite....

Ты знаешь,как хочется жить

Cred in destinul meu.

Azi am curajul sa ma gindesc la ceea ce a fost cindva, incercind sa-mi cern trecutul.......Vreau ,,dar nu pot sa cordez un nou inceput ....dar sper sa reusesc.
O sa-i dau o sansa acelui suris pe care l-am uitat cindva, stiu....acel suris nu e pe veci pierdut , intotdeauna mai e lok pentru o ultima sansa.
Si kiar daca viata nu e mereu asa cum mi-asi fi dorit sa fie, nu mi-e teama : o sa impart experiente noi, o sa cunosc oameni noi , iar de voii fi lovita  ma voi ridika  singerinda si-oi porni mai departe stilcindu-ma de multimea inqognita...

 

El ..oriunde ar merge..oriunde nu si-ar fi aplanat zborul, ii simtea prea puternic amprenta EI...PARFUMUL EI DULCE DE TRANDAFIR amintirea trupului ei subtire ce juka in jurul figurii sale zarite in umbra lunei.
Fiece obiect...fiece zi, suflare ii amintea de EA...
Parea a fi inebunit de durere caci de fiecar data ii era sortit sa-si ia ramas bun de la EA.
Fiece simt al sau era legat de al EI..Trupul Tingea De Dor..Plimba mereu mina sa greoaie pe gitul ei cald, lumina lunii reliefind trasaturile ei senine.Degetul i se plimba pe baza gitului EI urmarind liniile venelor in care ii simtea singele alunecindu-i cald spre inima. Mai pastreaza in suflet textura corpului Ei ce parea a fi moale , diafan, catifelat , de parca ar fi fost presat cu firicele aurii din raze de soare, ce se dispersau de fiecare data la atingere.
Era atit de dulce si de fina.
Era akolo cu El...sub lumina lunei !!

Oricum va merge la EA.

Seara , iscoditoare si tulburatoare seara.Peste cerul efervescent al lunei se lasase in siroaie pierdele de ploaie.
Ploua in suflet si  in interior.
Pikaturile de ploaie pareau prea tepoase pentru a admira misterul lunei ce-si reflecta razele in boabele de apa ca intr-o mie de cioburi de stikla.
Si kiar de ploaia incetase a mai bolborosi totul in jur parea iscoditor, un frig ce germea a sete si pustietate.
In okii lui negri se reflectau mii de lumini, iar miinele mari , aspre ii trasera gluga peste cap, aparindul de frig.Era inutil , o stiia: orikum va merge la Ea pentru a o vedea, si probabil , va cadea din nou racit la pat.
Pasii grabiti se pierdeau printre boltoacele de apa, iar mai apoi incepusera sa scada ritmul lor caci se impotmolise in noroi.
Parea deja a fi un obicei mai veki de a merge la EA pentru ca o facea in fiecare seara, de altfel il ajuta sa se revigureze.
Toate actiunile ce le denota latura afectiva-interioara, se petreceau noaptea, ca si cind le-ar fi fost rusine sa se exteriorizeze in lumina indiscreta solara..ca si kum noaptea le-ar servi drept ascunzatoare, partasa a unui secret..a unei iubiri partinitoare.....

Nu imi mai ramane decat sa ma asez langa geamul AMORTIT cu o cana de ciocolata calda, sa ascult melodii melancolice si sa astept TOAMNA. O, si cat imi e de dor de ea!

Analiza...

EA..era toata rece, cu okii stikliti privea in tihna spre geamul amurtit..era dimineata iar inima ii salta din piept , de parca ar fi cautat libertatea..si..deodata simtea o inferbinteala pe corpul ei rebel si dezgolit, moment in care tresarise brusc.......
De cealalta parte a geamului domol si melancolik, una cite una se afundau in zare frunze, mici frunze argintii.Era cuprinsa de o moleseala placuta...nu mai numara orele, zilelle,,totul pierzindu-se intr-o indelunga stagnare.
Imbiat de notele unei melodii absurde, geamul, ce-i ghida privirea parea a fi scaldat in lakrimi de durere.........Fara a desprinde okii vorbea in sinea ei cu gindul..."Oare este EA diferita de altele ?..Era speciala..?
Modul in care se analiza era departe de al unei creaturi interesante, iar in adinkul okilor inchegati se iscodea cea din urma noapte, de parca buzele ei ar fi fost martore a unei crime sau ca si cum ar comite-o ele insasi..
Ce idei ciudate avea..!!!Si totusi cugeta....

Privire morbida.....

Privesc cu okii stikliti si intemnitati prin unisomul asteptarilor

Ma strecor printre vise incercind sa cersesc caldura unui rasarit ce-mi soldifica singele,Mintea-mi e obosita de sunete, tipete ce-mi captureaza constiintaIncerc sa evadez, dar ideile morbide-mi sunt inkatusate,De jur, imprejur doar lanturi si rugina, intunecime sculptata in frig....Si doar un mik orificiu mai intretaie luminaE lumina ce-mi arde buzele sfintite de picurii de rouaMa jok cu razele-i topinde ce incearca sa sparga zidul pietruit,Este zidul imaginatiei mele ce nu-mi permite sa harazesc originea......

Nedumerire si congelare insufletita...

Adulmec cu privirea un amurg  ce se pierde in fumul unei cenuse purtate de vint. Ma trezesc pe o plaja ai carui nisip imi arde firele rebele de par transformindumi-le in mii si mii de CIRLIONTI ce-mi acopera fata crispata. Ma  regasesc la granita  dintre singuratate si insingurare caci aici mi se intrepatrund clipele , nu mai pot misca picioarele, se scufunda in lava nisipului .......mintea,  visele-mi  sunt arse si bolnave de amintire, amintiri ce vibreaza atunci cind incerc sa strabat frontiera ......da...da.....iarasi punctul de frontiera subtire, intre cer si pamint, akolo ne-am regasit, in fapt de seara.
Ce bizar ..de parca nu ne-ar desparte nimik...de parca gindurile noastre ar glisa..ar suna asemeni zurgalailor de la unul la celalalt fara nici o eschiveala si impotrivire..de parca nu ar exista bariere....
Mi s-au scufundat visele in craterele vulcanilor ce se izbesc pentru a topi lumina.......cenusa raspindita imbie apele cu miros de nuferi inegriti, creind imaginea unui doliu ce mai potihnste trecutul....nu gasesc scapare....spre ce sa acced.....unde pot gasi refugiul...amintirile imi umbresc existenta..gindurile-mi devin ammare, incercind sa sparga frontiera....dar nu reusesc caci singuratatea ma face mult mai neputiincioasa..devin incapabila de a-mi jongla destinul..ma pierd in propriul abis..ma simt o straina  ce-si creeaza in nedumerire  propriul univers. si iarasi aceeasi granita dintre singuratate si insingurare....

Ce poate simti un suflet de om......???

Omul, stafie din ceara ce-si cauta insufletirea prin ramasitele de stikle a timpului.....................Lovitura peste lovitura si doar bukati taioase se arunca in miristea privirilor singerinde....Rosu, mai rosu se prelinge pe obrajii tencuiti cu mixtura galbie..de parca ar inlokui lutul lipicios ................

Drumuri okolite, in cautarea drumului spre mine insumi.....

Sunt o stihie ce savureaza din placerea unei vieti inhibate cu pulberi si oglindita de stelele inghetate.
Sunt un punct minuscul intr-o lume necunoscuta, o lume ce provoaca dezgust si oaroare, o lume ce nu o vreau si care  nu ma accepta, inghesuindu-ma intre peretii petruiti si risipiti de zbuciumul timpului.......Beau iz de scoica si realizez ca nu doar omenirea dar si marea se infurie pe mine cu vallurile ei crestate inecindu-mi constiinta in adincurile unui potop de vise ce se izbesc spre a sugruma lumina vie. Incerc sa ocolesc umbra ce-mi intretaie calea, permitind amurgului sa-i soarbe mantia de postav....Ocolesc soarele, caci lumina sa imi creeaza o senzatie de farmec. de ademenire....dar nu vreau sa fiu momita.
Sunt mereu in cautare, o dorinta arzatoare de a-mi potolisetea ma invaluie in valurile viselor.Vreau sa strivesc totul, sa lupt cu potopurile din mintea mea...dar obosesc, obosesc sa ma pitulesc prin toata multimea, si totusi nu incetez sa evit drumurile ce mi se dechid , caci realizez ca totul e falsitate, minciuna si intuneric. Prefer sa acced spre calea ce duce spre mine, acea cale ce-mi alimenteaza sufletul cu lumina ce primeste configuratia unei imagini idolizate.
Deschizind ochii si spargindumi-se pupila visarii, realizez ca viata mea este compusa si suprapusa dintr-o multime de drumuri ocolite..in cautarea drumului spre mine insumi. Sunt drumuri pe care pasind, picioarele rebele mi se scufunda in milul copt al pamintului , de parca totul se infurie pe mine stergindu-mi absolutul din priviri. Incerc sa strig , dar glasul mi se risipeste in vazduhul inecat de setea libertatii , ma strivesc de stincile plane ale unui apus demult pictat de negura zilei, ma strecor asemeni unei unde printre aceste errori  ale vietii, si-mi modelez gindurile pentru a ma regasi si a-mi incorona cautarile drumului spre mine insu-mi, spre perfectiunea ce incerc cu ardoare sa o detin............

Femeia gingasa.... sculptata din imbinarea verdelui cu roze calde..

Sunt copila vesela,rafinata, nascuta din iris..femeia calda, sculptata din imbinarea verdelui cu roze calde, la umbra teiului..printre lacrimioare si scintei..sub picura ploii , in lokul unde soarele mingie pamintul..iar vintul raspindeste adieri sihastre......Sunt fiinta plapinda ..devotata... cu sufletul slefuit de cenusa timpului..ce se avinta spre zari si se delecteaza din frumusetile elevante..

Amintire...

 Sunt zile in care ratacesc prin vise…imi amintesc de tine…imi amintesc de noi, de tot ce-a fost si s-a scurs asemeni nisipului din klepsidra .Acele clipe  petrecute sub klar de luna si priviri ce se pierdeau in intunerik… AZI…..s-au inecat in grotele viselor.Deseori imi tulbura linistea acea prima seara …cind ai incercat sa ma vrajesti, sa cad prada dorintei tale de a-ti apartine , de a fi doar a ta . Din primele klipe m-ai contemplat cu o mirare si o dulce suferinta, ispitindu-ti sufletul.Eu insa stateam nestingherita si nu-mi dadeam seama de ceea ce se intimpla,   de ceea ce fac.Cu ochii  patrunzatori, am inceput sa te privesc tinta …iar tu nu faceai decit sa-mi sorbi privirile…ochi in ochi, soptindu-mi mereu cu glas dulce.Ne mingiiam cu privirile in soapta caci nu mai eram in stare sa vorbim, sa spunem cava, ci pur si simplu ne priveam fix…fermecati, stapiniti de acelasi fluid suprafiresc de dulce…inkapabili sa ne impotrivim, sa ne scuturam de farmek. Simtindu-te alaturi de mine o fericire calma si in acelasi timp violenta ma cuprindea in fata careia sufletul nu opunea nici o rezistenta..ambii eram scaldati de o beatitudine a simturilor care depasea senzualitatea.Ma simteam fericita, iubita dar si instrainata deoarece neincrederea si teama ma striveau.La inceput starea de care eram cuprinsi se sustinea doar din priviri…mai apoi am inceput sa ne atingem miinile …fara a ne indeparta totusi ochii unul de la celalalt. Eram atit de pierduta in bratele tale..imi
muscai atit de patimas buzele incit ma topeam si ma cutremuram…erau stringeri barbare si mingieri de devot ce ma infiorau si mai mult, ma faceau sa ma pierd si sa ratacesc in sine, sa descoper acea DRAGOSTE ce dainuieste in sufletul tau…Si totusi imi reusise…am fost o particika a vietii tale… a inimii tale pe care mi-ai dat-o fara a ezita… desi nu a durat mult aceasta fericire.Emotia celei dintii atingeri totusi nu am putut-o uita.Imi sopteai mereu ca esti beat de dragoste , de intreaga mea faptura, halucinant de dulce si de fierbinte…eu insa continuam sa ma topesc si sa ma pierd..credeam ca posed ceva .. ca posed absolutul.Nu imi spusesei despikat ca ma iubesti..iti era greu sa o faci insa totusi ambii ghiciseram asta.Nu m-am indoit o klipa ca ma iubesti si nu ma indoiam ca si tu stii aceasta despre mine.Simteam ca te mihneau si te nelinisteau razvratirile mele…mutzenia  mea speriata si ochii ce te priveau uimiti dar tu…tu ma inlantuiai in brate si-ti apropiai capul de parul meu, vorbindu-mi mereu in soapta, tot incercind sa ma farmeci.Nu te puteai  impotrivi parfumului, caldurii si ispitelor chipului meu.Ma sarutai si intilneam buzele tale umede, fragede…incercam cumva sa ma apar dar eram atit de slaba, nu puteam rezista farmekului inkit mi le lasam sarutate…muscate…Ambii eram cuprinsi de mrejele unei nebunii , intoxicati de dragoste si asteptam doar sa se scurga minutele fara sa le numaram, aproape fara sa le simtim. Ne regaseam unul pe celalalt in mingiieri , soapte si sarutari fara a delecta scurgerea ireversibila a timpului. In doi adulmecam tacerea inainte de rasaritul zorilor, o tacere ce ne chinuia de bucurie.Azi pot spune cu inima deschisa , fara a ma stingheri ca am iubit, ca intre NOI DOI  a fost DRAGOSTE  desi manifestata in sinceritati carnale. Doar impreuna am trait o relatie clandestina si calda avintindu-ne in robiri sentimentale, pe care le osindeam aprioric, fara sa banuim ca descoperisem DULCEATA DRAGOSTEI……..