Adulmec cu privirea un amurg ce se pierde in fumul unei cenuse purtate de vint. Ma trezesc pe o plaja ai carui nisip imi arde firele rebele de par transformindumi-le in mii si mii de CIRLIONTI ce-mi acopera fata crispata. Ma regasesc la granita dintre singuratate si insingurare caci aici mi se intrepatrund clipele , nu mai pot misca picioarele, se scufunda in lava nisipului .......mintea, visele-mi sunt arse si bolnave de amintire, amintiri ce vibreaza atunci cind incerc sa strabat frontiera ......da...da.....iarasi punctul de frontiera subtire, intre cer si pamint, akolo ne-am regasit, in fapt de seara.
Ce bizar ..de parca nu ne-ar desparte nimik...de parca gindurile noastre ar glisa..ar suna asemeni zurgalailor de la unul la celalalt fara nici o eschiveala si impotrivire..de parca nu ar exista bariere....
Mi s-au scufundat visele in craterele vulcanilor ce se izbesc pentru a topi lumina.......cenusa raspindita imbie apele cu miros de nuferi inegriti, creind imaginea unui doliu ce mai potihnste trecutul....nu gasesc scapare....spre ce sa acced.....unde pot gasi refugiul...amintirile imi umbresc existenta..gindurile-mi devin ammare, incercind sa sparga frontiera....dar nu reusesc caci singuratatea ma face mult mai neputiincioasa..devin incapabila de a-mi jongla destinul..ma pierd in propriul abis..ma simt o straina ce-si creeaza in nedumerire propriul univers. si iarasi aceeasi granita dintre singuratate si insingurare....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu