Sunt o stihie ce savureaza din placerea unei vieti inhibate cu pulberi si oglindita de stelele inghetate.
Sunt un punct minuscul intr-o lume necunoscuta, o lume ce provoaca dezgust si oaroare, o lume ce nu o vreau si care nu ma accepta, inghesuindu-ma intre peretii petruiti si risipiti de zbuciumul timpului.......Beau iz de scoica si realizez ca nu doar omenirea dar si marea se infurie pe mine cu vallurile ei crestate inecindu-mi constiinta in adincurile unui potop de vise ce se izbesc spre a sugruma lumina vie. Incerc sa ocolesc umbra ce-mi intretaie calea, permitind amurgului sa-i soarbe mantia de postav....Ocolesc soarele, caci lumina sa imi creeaza o senzatie de farmec. de ademenire....dar nu vreau sa fiu momita.
Sunt mereu in cautare, o dorinta arzatoare de a-mi potolisetea ma invaluie in valurile viselor.Vreau sa strivesc totul, sa lupt cu potopurile din mintea mea...dar obosesc, obosesc sa ma pitulesc prin toata multimea, si totusi nu incetez sa evit drumurile ce mi se dechid , caci realizez ca totul e falsitate, minciuna si intuneric. Prefer sa acced spre calea ce duce spre mine, acea cale ce-mi alimenteaza sufletul cu lumina ce primeste configuratia unei imagini idolizate.
Deschizind ochii si spargindumi-se pupila visarii, realizez ca viata mea este compusa si suprapusa dintr-o multime de drumuri ocolite..in cautarea drumului spre mine insumi. Sunt drumuri pe care pasind, picioarele rebele mi se scufunda in milul copt al pamintului , de parca totul se infurie pe mine stergindu-mi absolutul din priviri. Incerc sa strig , dar glasul mi se risipeste in vazduhul inecat de setea libertatii , ma strivesc de stincile plane ale unui apus demult pictat de negura zilei, ma strecor asemeni unei unde printre aceste errori ale vietii, si-mi modelez gindurile pentru a ma regasi si a-mi incorona cautarile drumului spre mine insu-mi, spre perfectiunea ce incerc cu ardoare sa o detin............
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu