Seara , iscoditoare si tulburatoare seara.Peste cerul efervescent al lunei se lasase in siroaie pierdele de ploaie.
Ploua in suflet si in interior.
Pikaturile de ploaie pareau prea tepoase pentru a admira misterul lunei ce-si reflecta razele in boabele de apa ca intr-o mie de cioburi de stikla.
Si kiar de ploaia incetase a mai bolborosi totul in jur parea iscoditor, un frig ce germea a sete si pustietate.
In okii lui negri se reflectau mii de lumini, iar miinele mari , aspre ii trasera gluga peste cap, aparindul de frig.Era inutil , o stiia: orikum va merge la Ea pentru a o vedea, si probabil , va cadea din nou racit la pat.
Pasii grabiti se pierdeau printre boltoacele de apa, iar mai apoi incepusera sa scada ritmul lor caci se impotmolise in noroi.
Parea deja a fi un obicei mai veki de a merge la EA pentru ca o facea in fiecare seara, de altfel il ajuta sa se revigureze.
Toate actiunile ce le denota latura afectiva-interioara, se petreceau noaptea, ca si cind le-ar fi fost rusine sa se exteriorizeze in lumina indiscreta solara..ca si kum noaptea le-ar servi drept ascunzatoare, partasa a unui secret..a unei iubiri partinitoare.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu